A ridica (sau a răpune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omorî pe cineva
A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
A tăia în carne vie = a) a tăia, a lovi din plin, fără milă; b) a curma fără cruțare un rău, a stîrpi răul de la rădăcină
A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva
Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția
Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat
cu necurmare = necontenit
fără istov = fără încetare, necurmat, nesfârșit, fără sfârșit
CURMÁ,curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație. – Cf. alb. kurmue. (Sursa: DEX '98 )
CURMÁ vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.)5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) (Sursa: Sinonime )
CURMÁ vb. v. reteza, tăia. (Sursa: Sinonime )
curmá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cúrmă, imperf. 3 sg. curmá; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrme (Sursa: Ortografic )
A CURMÁ curmtranz. 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma brațul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) fig. A face să înceteze (pentru un timp). ~ o discuție. 4) A face să se curme. /Cuv. autoht. (Sursa: NODEX )
A SE CURMÁ mă curmintranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăți (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârșit; a se termina. Viața i s-a curmat. /Cuv. autoht. (Sursa: NODEX )
A curma ≠ a spori (Sursa: Antonime )
cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
curma verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) curma
curmare
curmat
curmând
singular
plural
curmă
curmați
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
curm
(să) curm
curmam
curmai
curmasem
a II-a (tu)
curmi
(să) curmi
curmai
curmași
curmaseși
a III-a (el, ea)
curmă
(să) curme
curma
curmă
curmase
plural
I (noi)
curmăm
(să) curmăm
curmam
curmarăm
curmaserăm, curmasem*
a II-a (voi)
curmați
(să) curmați
curmați
curmarăți
curmaserăți, curmaseți*
a III-a (ei, ele)
curmă
(să) curme
curmau
curmară
curmaseră
* Formă nerecomandată
curmă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
