CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĩu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CÚRIU n. Element radioactiv sintetic. /<fr. curium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

curiu s. n. [pron. cüriu], art. curiul; simb. Cm (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CÚRIU (‹ fr. {i}; {s} Curie) s. n. Element chimic (Cm; nr. at. 96, m. at. 247), radioactiv, transuranic, din familia actinoidelor. Metal de culoare argintie. A fost obținut (1944) de chimiștii americani G. Th. Seaborg, A. Ghiorso ș.a., prin bombardarea plutoniului-239 cu particule α. (Sursa: DE ) Copy to clipboard