curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre (Sursa: Ortografic )
CURGĂTÓR1adv. (despre felul de a vorbi) Ușor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
CURGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfășoară natural și fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător (Sursa: NODEX )