Dex curaj, curaj, definiţie curaj, dex.ro Mobile

(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze
A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva)
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja
A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească
A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse
A i se tăia inima = a-și pierde curajul
A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa
A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva)
A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza
A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească
A prinde inimă sau a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta
A rupe mâța în două = a fi voinic, energic, curajos
A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situație favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula
A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja
A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa
A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva)
A-i tăia (sau, , a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva
A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva
A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...
A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva
Cu inimă = energic, cu viața; inimos, curajos; pasionat
Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt
Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj
Slab de înger = care cedează, se descurajează ușor, lipsit de voință; fricos, timid
Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent

CURÁJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ◊ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s. n.] – Din fr. courage. (Sursa: DEX '98 )

CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă]. (Sursa: DN )

CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage) (Sursa: MDN )

CURÁJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. v. vitejie. (Sursa: Sinonime )

Curaj ≠ lașitate, teamă, frică (Sursa: Antonime )

curáj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează). (Sursa: DER )

curáj s. n. (Sursa: Ortografic )

CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneț. Act de ~. /<fr. courage (Sursa: NODEX )

CURÁJ2 interj. (se folosește pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage (Sursa: NODEX )

curaj substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	curaj	curajul
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	curaj	curajului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—