CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )
CURĂȚÉL adj. îngrijit, spălat, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.) (Sursa: Sinonime )
curățél adj. m., pl. curățéi; f. sg. curățícă/curățeá, pl. curățéle (Sursa: Ortografic )
CURĂȚELE, com. în jud. Bihor; 3.051 loc. (1991). (Sursa: DE )
| curățel adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | curățel | curățelul | curățea, curățică | curățeaua, curățica |
| plural | curăței | curățeii | curățele | curățelele |
| genitiv-dativ | singular | curățel | curățelului | curățele | curățelei |
| plural | curăței | curățeilor | curățele | curățelelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
