Dex cuprins, cuprins, definiţie cuprins, dex.ro Mobile

A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta
A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri
A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol
A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate
A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție
A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.)
Mă ia cu cald = sunt cuprins de fierbințeală, am febră
În prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul

CUPRÍNS1, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s. n.] – V. cuprinde. (Sursa: DEX '98 )

CUPRÍNS s. 1. întindere, întins, spațiu, suprafață, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul țării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ ul cetății.) 3. conținut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea și ~ul ei.) 4. conținut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ul cărții.) 5. conținut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ul unui volum.) (Sursa: Sinonime )

cuprinde verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cuprinde	cuprindere	cuprins	cuprinzând	singular	plural
		(a) cuprinde	cuprindere	cuprins	cuprinzând	cuprinde	cuprindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cuprind, cuprinz	(să) cuprind, cuprinz	cuprindeam	cuprinsei	cuprinsesem
	a II-a (tu)	cuprinzi	(să) cuprinzi	cuprindeai	cuprinseși	cuprinseseși
	a III-a (el, ea)	cuprinde	(să) cuprindă, cuprinză	cuprindea	cuprinse	cuprinsese
plural	I (noi)	cuprindem	(să) cuprindem	cuprindeam	cuprinserăm	cuprinseserăm, cuprinsesem*
	a II-a (voi)	cuprindeți	(să) cuprindeți	cuprindeați	cuprinserăți	cuprinseserăți, cuprinseseți*
	a III-a (ei, ele)	cuprind	(să) cuprindă, cuprinză	cuprindeau	cuprinseră	cuprinseseră

* Formă nerecomandată

cuprins (adj.) adjectiv		masculin		feminin
cuprins (adj.) adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cuprins	cuprinsul	cuprinsă	cuprinsa
nominativ-acuzativ	plural	cuprinși	cuprinșii	cuprinse	cuprinsele
genitiv-dativ	singular	cuprins	cuprinsului	cuprinse	cuprinsei
genitiv-dativ	plural	cuprinși	cuprinșilor	cuprinse	cuprinselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

cuprins (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cuprins	cuprinsul
nominativ-acuzativ	plural	cuprinsuri	cuprinsurile
genitiv-dativ	singular	cuprins	cuprinsului
genitiv-dativ	plural	cuprinsuri	cuprinsurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—