Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler. (Sursa: DEX '98 )

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler]. (Sursa: DN )

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler) (Sursa: MDN )

CUPLÁ vb. (TEHN.) a acupla. (Sursa: Sinonime )

cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză (Sursa: Ortografic )

CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple. (Sursa: DEX '98 )

A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler (Sursa: NODEX )

A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler (Sursa: NODEX )

CÚPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple (Sursa: NODEX )

CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple]. (Sursa: DN )

CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple) (Sursa: MDN )

A cupla ≠ a decupla (Sursa: Antonime )

cúplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cúplei; pl. cúple (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cupla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupla cuplare cuplat cuplând singular plural
cuplea cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuplez (să) cuplez cuplam cuplai cuplasem
a II-a (tu) cuplezi (să) cuplezi cuplai cuplași cuplaseși
a III-a (el, ea) cuplea (să) cupleze cupla cuplă cuplase
plural I (noi) cuplăm (să) cuplăm cuplam cuplarăm cuplaserăm, cuplasem*
a II-a (voi) cuplați (să) cuplați cuplați cuplarăți cuplaserăți, cuplaseți*
a III-a (ei, ele) cuplea (să) cupleze cuplau cupla cuplaseră
* Formă nerecomandată

cuplă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplă cupla
plural cuple cuplele
genitiv-dativ singular cuple cuplei
plural cuple cuplelor
vocativ singular cuplă, cuplo
plural cuplelor