A aduce (pe cineva) la viață = a face (pe cineva) să-și recapete cunoștința, sănătatea; a însănătoși
A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic
A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative
A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin
Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor
În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba
CUNOȘTÍNȚĂ,cunoștințe, s. f. 1. Cunoaștere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance). (Sursa: DEX '98 )
CUNOȘTÍNȚĂ ~ef. 1) Posedare a unor informații speciale. ◊ A lua ~ de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la ~ a informa pe cineva despre ceva. În ~ de cauză cu competență. 2) la pl. Totalitate a informațiilor pe care le deține cineva. ~e vaste. 3) Persoană cunoscută. ◊ A face ~ a cunoaște pe cineva. [G.-D. cunoștinței] /a cunoaște + suf. ~ință (Sursa: NODEX )
CUNOȘTÍNȚĂ s. 1. v. pregătire. 2. (la pl.) v. învățătură. 3. (la pl.) v. elemente. 4. v. știre.5. (concr.) relație, (fam. fig.) pilă. (Ai vreo ~ la minister?) (Sursa: Sinonime )
CUNOȘTÍNȚĂ s. v. conștiință, cuget, gândire, judecată, minte, rațiune, recunoștință, spirit, suflet. (Sursa: Sinonime )
Cunoștință ≠ necunoștință (Sursa: Antonime )
cunoștínță s. f., g.-d. art. cunoștínței; pl. cunoștínțe (Sursa: Ortografic )