A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducători A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – V. cunoaște. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
CUNOSCÚT adj. 1. știut. (Lucruri ~.) 2. v. consacrat . 3. curent, frecvent, obișnuit, răspândit, uzual. (O expresie ~.) 4. familiar, știut. (Locuri ~.) 5. v. anumit . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Cunoscut ≠ necunoscut (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; f. sg. cunoscútă, pl. cunoscúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
cunoaște verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) cunoa ște cunoa ștere cunoscu t cunoscâ nd singular plural cunoa ște cunoa șteți, cunoște ți- numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) cuno sc (să) cuno sc cunoștea m cunoscu i cunoscu sem a II-a (tu) cuno ști (să) cuno ști cunoștea i cunoscu și cunoscu seși a III-a (el, ea) cunoa ște (să) cunoa scă cunoștea cunoscu cunoscu se plural I (noi) cunoa ștem (să) cunoa ștem cunoștea m cunoscu răm cunoscu serăm, cunoscu sem* a II-a (voi) cunoa șteți (să) cunoa șteți cunoștea ți cunoscu răți cunoscu serăți, cunoscu seți* a III-a (ei, ele) cuno sc (să) cunoa scă cunoștea u cunoscu ră cunoscu seră
* Formă nerecomandată
cunoscut adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cunoscu t cunoscu tul cunoscu tă cunoscu ta plural cunoscu ți cunoscu ții cunoscu te cunoscu tele genitiv-dativ singular cunoscu t cunoscu tului cunoscu te cunoscu tei plural cunoscu ți cunoscu ților cunoscu te cunoscu telor vocativ singular — — plural — —
