Dex.Ro Mobile
CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. ♦ (Substantivat, f.) Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cunéiforme. (Sursa: DEX '98 )

CUNEIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă]. (Sursa: DN )

CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme) (Sursa: MDN )

cuneifórm adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. cuneifórmă; pl. n. și f. cuneifórme (Sursa: Ortografic )

CUNEIFÓRM ~ă (~i, ~e) și substantival Care este în formă de cui. Literă cuneiformă. ◊ Scriere cuneiformă sistem de scriere, la unele popoare din Orientul antic, cu litere în formă de cuie. [Sil. -ne-i-] /<fr. cunéiforme (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cuneiform   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuneiform cuneiformul cuneiformă cuneiforma
plural cuneiformi cuneiformii cuneiforme cuneiformele
genitiv-dativ singular cuneiform cuneiformului cuneiforme cuneiformei
plural cuneiformi cuneiformilor cuneiforme cuneiformelor
vocativ singular cuneiformule cuneiformo
plural cuneiformilor cuneiformelor