CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CUMULATÍV, -Ă adj. care implică o cumulare. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ◊ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. sg. cumulatívă, pl. cumulatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CUMULATÍV ~ă (~i, ~e) Care se face prin cumulare; care se caracterizează prin efectuarea de acțiuni concomitente; care presupune un cumul. /<fr. cumulatif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard