CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.) (Sursa: Sinonime )
cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri (Sursa: Ortografic )
CUMPĂRĂTÚRĂ ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
| cumpărătură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cumpărătură | cumpărătura |
| plural | cumpărături | cumpărăturile |
| genitiv-dativ | singular | cumpărături | cumpărăturii |
| plural | cumpărături | cumpărăturilor |
| vocativ | singular | cumpărătură, cumpărăturo |
| plural | cumpărăturilor |
