Dex cumpărătură, cumparatura, definiţie cumpărătură, dex.ro Mobile

CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )

CUMPĂRĂTÚRĂ ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )

CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.) (Sursa: Sinonime )

cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

cumpărătură substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cumpărătură	cumpărătura
nominativ-acuzativ	plural	cumpărături	cumpărăturile
genitiv-dativ	singular	cumpărături	cumpărăturii
genitiv-dativ	plural	cumpărături	cumpărăturilor
vocativ	singular	cumpărătură, cumpărăturo
vocativ	plural	cumpărăturilor