CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
CUMPĂNÍRE s. 1. v. echilibru . 2. v. echilibrare . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
CUMPĂNÍRE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpă-tare, deliberare, gândire, înțelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, mo-derație, rațiune, socoteală, socotință, tact. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Cumpănire ≠ nechibzuire (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
cumpăni verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) cumpăni cumpăni re cumpăni t cumpăni nd singular plural cumpăne ște cumpăni ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) cumpăne sc (să) cumpăne sc cumpănea m cumpăni i cumpăni sem a II-a (tu) cumpăne ști (să) cumpăne ști cumpănea i cumpăni și cumpăni seși a III-a (el, ea) cumpăne ște (să) cumpănea scă cumpănea cumpăni cumpăni se plural I (noi) cumpăni m (să) cumpăni m cumpănea m cumpăni răm cumpăni serăm, cumpăni sem* a II-a (voi) cumpăni ți (să) cumpăni ți cumpănea ți cumpăni răți cumpăni serăți, cumpăni seți* a III-a (ei, ele) cumpăne sc (să) cumpănea scă cumpănea u cumpăni ră cumpăni seră
* Formă nerecomandată
cumpănire substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cumpăni re cumpăni rea plural cumpăni ri cumpăni rile genitiv-dativ singular cumpăni ri cumpăni rii plural cumpăni ri cumpăni rilor vocativ singular cumpăni re, cumpăni reo plural cumpăni rilor
