Dex.Ro Mobile
CUMPĂTÁRE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta. (Sursa: DEX '98 )

CUMPĂTÁRE f. Simț al măsurii; sobrietate; austeritate. /Din cumpăt (Sursa: NODEX )

CUMPĂTÁRE s. v. chibzuială. (Sursa: Sinonime )

cumpătáre s. f., g.-d. art. cumpătării (Sursa: Ortografic )

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (=computare). (Sursa: DEX '98 )

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. și pl. cumpăteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cumpăta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cumpăta cumpătare cumpătat cumpătând singular plural
cumpătea cumpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cumpătez (să) cumpătez cumpătam cumpătai cumpătasem
a II-a (tu) cumpătezi (să) cumpătezi cumpătai cumpătași cumpătaseși
a III-a (el, ea) cumpătea (să) cumpăteze cumpăta cumpătă cumpătase
plural I (noi) cumpătăm (să) cumpătăm cumpătam cumpătarăm cumpătaserăm, cumpătasem*
a II-a (voi) cumpătați (să) cumpătați cumpătați cumpătarăți cumpătaserăți, cumpătaseți*
a III-a (ei, ele) cumpătea (să) cumpăteze cumpătau cumpăta cumpătaseră
* Formă nerecomandată

cumpătare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumpătare cumpătarea
plural cumpătări cumpătările
genitiv-dativ singular cumpătări cumpătării
plural cumpătări cumpătărilor
vocativ singular cumpătare, cumpătareo
plural cumpătărilor