cumnățel
Caută
CUMNĂȚÉL,
cumnăței,
s. m. (Fam.) Diminutiv al lui
cumnat.
–
Cumnat
+ suf.
-el.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
cumnățél
s. m., pl.
cumnățéi,
art.
cumnățéii
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
cumnățel
substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
cumnăț
e
l
cumnăț
e
lul
plural
cumnăț
e
i
cumnăț
e
ii
genitiv-dativ
singular
cumnăț
e
l
cumnăț
e
lului
plural
cumnăț
e
i
cumnăț
e
ilor
vocativ
singular
cumnăț
e
lule
plural
cumnăț
e
ilor
