CUMINȚÍT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CUMINȚÍT adj. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Un om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A CUMINȚÍ ~ésc tranz. A face să se cumințească. /Din cuminte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE CUMINȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. 2) A deveni (mai) serios și (mai) cumpătat. /Din cuminte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CUMINȚÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cumințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumințeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard