A sta (ca un) sfânt = a sta nemișcat; (despre copii) a fi foarte cuminte
A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte
A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească
Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte
Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte
Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! Cu blândețe, prietenos
CUMÍNTE,cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ◊ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte. (Sursa: DEX '98 )
CUMÍNTE adj., adv. 1. adj. v. ascultător. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. chibzuit. 5. adj. chibzuit, deștept, inteligent, înțelept. (O faptă ~.)6. adv. v. chibzuit. (Sursa: Sinonime )
cumínte adj. m. și f., pl. cumínți (Sursa: Ortografic )
CUMÍNTE ~țiadj. și substantival 1) (despre copii) Care se poartă bine; cu purtări bune. ◊ Fii ~, stai ~! șezi binișor! astâmpără-te. 2) Care are judecată sănătoasă; care este echilibrat. /cu + minte (Sursa: NODEX )
