CUMINECĂTÚRĂ,cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
CUMINECĂTÚRĂ s. v. împărtășanie. (Sursa: Sinonime )
cuminecătúră s. f., g.-d. art. cuminecătúrii; pl. cuminecătúri (Sursa: Ortografic )
CUMINECĂTÚRĂ ~if. 1) Ritual creștin care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și a vinului sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos; împărtășanie; grijanie. 2) Vinul și pâinea sfințite în acest scop; împărtășanie. /a cuminica + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
