(A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold)
A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața
A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia
A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute)
A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor
A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit
A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar
A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac
A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit
A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom
A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l)
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea
A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația
A merge cum e sucala = a merge ușor, repede
A nu ști încotro să (sau, , s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze
A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli
A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie
A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură
A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă
A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare
A rămâne (sau a fi) pe a cuiva = a rămâne (sau a fi) pe voia cuiva, a se face după cum dorește (cineva)
A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure
A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare
A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda
A sta (ca un) sfânt = a sta nemișcat; (despre copii) a fi foarte cuminte
A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva
A trage (greu) în cumpănă = a avea importanță (mare)
A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu
A vinde (sau a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat
A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea
A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant
A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva
A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze
A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile așa cum sunt; a înșela (pe cineva)
A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat
A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi cuiva greu, neplăcut, a-i fi rușine; a se jena
A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte
A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva să facă ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (să facă) un anumit lucru
A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit
CUM adv., conj. A. Adv. I.(Interogativ).1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ◊ Expr. Cum și în ce chip sau cum și ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu ști) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziții enunțiative) Într-un fel oarecare. ♦ De ce? Cum nu m-ai înștiințat? ◊ Expr. Cum de... = cum se face că..., cum e posibil ca... (Da) cum (să sau de) nu! = a) desigur! firește!; b) (ir.) vorbă să fie! dá de unde! nici gând! Apoi (sau, pop., păi) cum! = desigur! firește! se înțelege! 2. (Exprimă părerea de rău, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.) Se poate? adevărat să fie? 3. Ce? poftim? 4. Cu cât? cu ce preț? Cum dai merele?II. (Explicativ) Cât de (mare, mult, bine, tare etc.) Cum îți plac florile!B. Conj. (Stabilește raporturi de subordonare) 1. (Introduce o completivă directă sau indirectă) Privind în urma lor cum se duceau, rămase gânditor. ◊ Loc. adj. și adv. Nu știu cum = într-un fel oarecare; (în mod) ciudat, bizar. 2. (Introduce o propoziție modală) M-au văzut cum dormeam. ♦ (Introduce o propoziție comparativă) Precum. Va râde cum a râs și altă dată. ◊ Expr. Cum nu este (sau nu se mai află), se spune, despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite calități. Cum s-ar zice = adică, va să zică. 3. (Introduce o propoziție cauzală) Deoarece, întrucât; fiindcă. Băiatul, cum e muncitor, va obține nota maximă.4. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși. 5. În așa fel, încât. Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă.6. În măsura în care, pe cât. Nu mă vreți voi, cum înțeleg?7. Îndată ce. ♦ (Arată că două acțiuni se petrec aproape simultan) Cum vor vedea că vii cu daruri, îndată vor alerga.8. (Introduce o propoziție atributivă) În care. Din ceasul cum te-am văzut, te-am recunoscut.9. (Înv.; introduce o propoziție finală) Pentru că. Își va pune toate puterile cum să-și sfârșească slujba.10. (Introduce o propoziție subiectivă) Cum te porți nu e bine. – Lat. quomo[do]. (Sursa: DEX '98 )
CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cât. (~ aș mai râde!)2. conj. (temporal) când. (Frunza-n codru ~ învie.)3. conj. (cauzal) când, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ știm că vine, sunt emoționat.)4. conj. (modal) (pop.) care. (Se înalță un palat ~ nu mai există.)5. conj. (comparativ) ca, cât, precum. (Noi ~ și ei.)6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. și pop.) ha? (~? N-am auzit.) (Sursa: Sinonime )
CUM conj. v. când. (Sursa: Sinonime )
cum adv. și conj. – 1. În ce fel? (funcție modală, servește pentru interogație directă sau indirectă): cum ai făcut? (Ispirescu). – 2. Ce? (adv. inter., prin care se răspunde la o chemare sau o întrebare, așteptîndu-se mai multe lămuriri). – 3. (Funcție emfatică, în propoziții interogative sau exclamative): cum să nu știu? (Creangă), cum vîjîie codrul! (Coșbuc). – 4. De ce? (funcție cauzală): cum s-o părăsesc? (Popular Jarnik). – 5. Cît (funcție comparativă): cumu mai curund (Dosoftei), urmat de un comparativ, astăzi se preferă cît. – 6. La fel ca (funcție comparativă): ai fost om cum sunt și dînșii (Eminescu). – 7. În felul în care (funcție comparativă emfatică): tăia cum se taie (Fundescu); las-să mă cheme cum m-a chemat (Creangă). – 8. Așa precum (funcție explicativă întemeiată pe funcția comparativă): cum zice Scriptura (Coresi). – 9. Cînd, pe cînd (funcție temporală): cum venea, cît de colo vede cele două capete (Creangă). – 10. Cînd, îndată ce (funcție temporală): cum au văzut apa, cum au năvălit (M. Costin). 11. (Înv.) Ca să (funcție finală, cu conjunctivul): își va pune toate puterile, cum să-și sfîrșească slujba (Ispirescu). – 12. Funcție conjunctivă, ma ales împreună cu că: din inima lui simte un copac cum că răsare (Eminescu). – Mr., megl., istr. cum. Lat. quomo(do) (Diez, I, 135; Pușcariu 439; Candrea-Dens., 433; REW 6972; DAR); cf. it. come, prov. co(m), fr. comme, sp., port. como. V. și Gamillscheg, s.v. comme, și J. Vising, Quomodo in den rom. Sprachen, în Abhandlungen A. Tobler, Halle 1895, p. 113-23. Comp. cum se cade, adv., adj. (în mod cinstit; cinstit; perfect), care uneori se scrie într-un singur cuvînt, se întemeiază pe vb. a se cădea, „a se cuveni”; cumva, adv. (oarecum; poate, posibil, eventual), cu va de la vb. vrea (nu cumva?); necum, adv. (nici măcar; chiar mai puțin); oarecum, adv. (într-un fel; puțin, ușor); oricum, adj. (în orice fel, indiferent cum), cu var. orișicum; precum, conj. (așa cum; după), cu prep. pre. (Sursa: DER )
cum adv., conjcț. (Sursa: Ortografic )
SÚMMA CUM LÁUDE loc. adj. și adv. Cea mai înaltă distincție academică conferită la absolvirea unor cursuri, a unor examene etc. – Loc. lat. (Sursa: DEX '09 )
MAGNA CUM LAUDE subst. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învățământul universitar. – Expr. lat. (Sursa: DEX '98 )
CUM1adv. (cu sens interogativ) 1) În ce mod? în ce fel? în ce chip? ~ ai venit? ◊ ~ și în ce fel (~ și în ce chip?) se spune când cineva reușește să facă ceva greu de realizat. (Da) ~ să (sau de) nu! se spune atunci când interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune cel care vorbește. Apoi (păi) ~ se spune atunci când totul este foarte clar; desigur; se înțelege! 2) Este adevărat? ~, nu v-ați întâlnit? 3) Ce? Poftim? Ce ai spus? 4) Cu ce preț? ~ dai marfa? /<lat. quomo (do) (Sursa: NODEX )
CUM2conj. (introduce propoziții subordonate)Am procedat cum ai zis. /<lat. quomo (do) (Sursa: NODEX )
MAGNA CUM LAUDEloc. adv. Apreciere foarte bună pentru obținerea unui titlu universitar. [< lat. magna cum laude]. (Sursa: DN )
CUM GRÁNO SÁLISloc. adv. (mod de a sugera că cele spuse trebuie luate oarecum în glumă) cu un grăunte de sare, cu umor. (< lat. cum grano salis) (Sursa: MDN )
mágna cum láudes.f. Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învățământul universitar. (< lat. magna cum laude) (Sursa: MDN )
cum laude (lat.) (lau-) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
magna cum láude (lat.) (lau-) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
*oáre cum adv. + adv. ( ~ îl cheamă?) (Sursa: DOOM 2 )
*ori cum conjcț. + adv. (cum poate ~ vrea) (Sursa: DOOM 2 )
nici cum adv. + adv. (nici cum zic eu, nici cum zici tu) (Sursa: Ortografic )
nici de cum adv. + prep. + adv. (nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat) (Sursa: Ortografic )
CUM GRANO SALIS (lat.) cu un grăunte de sare – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, XXIII, 8. Mod de a sugera că cele spuse trebuie luate, într-o oarecare măsură, în glumă. (Sursa: DE )
DOCTUS CUM LIBRO (lat.) savant cu cartea (în mână) – Expresie ironică vizând cărturarii incapabili de o gândire originală. (Sursa: DE )
NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657. (Sursa: DE )
PARES CUM PARIBUS FACILLIME CONGREGANTUR (lat.) cei ce se asemănă se adună extrem de ușor – Cicero, „De senectute”, 3, 1. Cuvinte devenite, prin traducere în toate limbile, expresie proverbială cu sens peiorativ. În românește: spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești. (Sursa: DE )
RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori întâlnești frumusețea și înțelepciunea laolaltă – Petroniu, „Satyricon”, 94. (Sursa: DE )