Dex culmina, culmina, definiţie culmina, dex.ro Mobile

CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. Intranz. 1. (Despre aștri) A atinge punctul de culminație. 2. Fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. (Sursa: DEX '98 )

CULMINÁ vb. I. intr. (Despre un astru) A trece la meridian, a atinge cea mai mare înălțime în drumul său pe bolta cerească. ♦ (Fig.) A atinge cea mai mare înălțime, cel mai înalt stadiu; a ajunge, a fi la apogeu. [< fr. culminer, cf. it., lat.bis. culminare]. (Sursa: DN )

CULMINÁ vb. intr. (despre aștri) a atinge punctul de culminație. ◊ (fig.) a atinge cel mai înalt stadiu; a ajunge la apogeu. (< fr. culminer, lat. culminare) (Sursa: MDN )

A CULMINÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre aștri) A ajunge la apogeu. 2) fig. A ajunge la culme; a atinge punctul culminant. <lat. coulminare, fr. culminer (Sursa: NODEX )

culmina verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) culmina	culminare	culminat	culminând	singular	plural
		(a) culmina	culminare	culminat	culminând	culminează	culminați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	culminez	(să) culminez	culminam	culminai	culminasem
	a II-a (tu)	culminezi	(să) culminezi	culminai	culminași	culminaseși
	a III-a (el, ea)	culminează	(să) culmineze	culmina	culmină	culminase
plural	I (noi)	culminăm	(să) culminăm	culminam	culminarăm	culminaserăm, culminasem*
	a II-a (voi)	culminați	(să) culminați	culminați	culminarăți	culminaserăți, culminaseți*
	a III-a (ei, ele)	culminează	(să) culmineze	culminau	culminară	culminaseră

* Formă nerecomandată