A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
culés adj. m., pl. culéși; f. sg. culeásă, pl. culése (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
culege verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) cule ge cule gere cule s culegâ nd singular plural cule ge cule geți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) cule g (să) cule g culegea m culese i culese sem a II-a (tu) cule gi (să) cule gi culegea i culese și culese seși a III-a (el, ea) cule ge (să) culea gă culegea cule se culese se plural I (noi) cule gem (să) cule gem culegea m cule serăm culese serăm, culese sem* a II-a (voi) cule geți (să) cule geți culegea ți cule serăți culese serăți, culese seți* a III-a (ei, ele) cule g (să) culea gă culegea u cule seră culese seră
* Formă nerecomandată
cules (adj.) adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cule s cule sul culea să culea sa plural cule și cule șii cule se cule sele genitiv-dativ singular cule s cule sului cule se cule sei plural cule și cule șilor cule se cule selor vocativ singular — — plural — —
cules (operație; -uri) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cule s cule sul plural cule suri cule surile genitiv-dativ singular cule s cule sului plural cule suri cule surilor vocativ singular — plural —
