Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

« Back
CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege. (Sursa: DEX '98 )

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege (Sursa: NODEX )

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.) (Sursa: Sinonime )

culés s. n., pl. culésuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
culege   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) culege culegere cules culegând singular plural
culege culegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) culeg (să) culeg culegeam culesei culesesem
a II-a (tu) culegi (să) culegi culegeai culeseși culeseseși
a III-a (el, ea) culege (să) culea culegea culese culesese
plural I (noi) culegem (să) culegem culegeam culeserăm culeseserăm, culesesem*
a II-a (voi) culegeți (să) culegeți culegeați culeserăți culeseserăți, culeseseți*
a III-a (ei, ele) culeg (să) culea culegeau culeseră culeseseră
* Formă nerecomandată

cules (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cules culesul culea culeasa
plural culeși culeșii culese culesele
genitiv-dativ singular cules culesului culese culesei
plural culeși culeșilor culese culeselor
vocativ singular
plural

cules (operație; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cules culesul
plural culesuri culesurile
genitiv-dativ singular cules culesului
plural culesuri culesurilor
vocativ singular
plural