Dex.Ro Mobile
CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 )

CULCÚȘ s. 1. v. vizuină. 2. v. adăpost. 3. v. pat. (Sursa: Sinonime )

CULCÚȘ s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș. (Sursa: Sinonime )

culcúș s. n., pl. culcúșuri (Sursa: Ortografic )

CULCÚȘ ~uri n. 1) Loc unde se culcă păsările sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihnă pentru oameni; adăpost. /a se culca + suf. ~uș (Sursa: NODEX )

CULCUȘUL-VÁCII s. v. vulturică. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
culcuș   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culcuș culcușul
plural culcușuri culcușurile
genitiv-dativ singular culcuș culcușului
plural culcușuri culcușurilor
vocativ singular
plural