CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz. (Sursa: DEX '98 )
CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz]. (Sursa: DN )
CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz) (Sursa: MDN )
CULÁNȚĂ s. v. dărnicie. (Sursa: Sinonime )
Culanță ≠ avariție (Sursa: Antonime )
culánță s. f., g.-d. art. culánței (Sursa: Ortografic )
| culanță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | culanță | culanța |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | culanțe | culanței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | culanță, culanțo |
| plural | — |
