CUGETĂTÓR, -OÁRE,cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
CUGETĂTÓR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv. (Sursa: Sinonime )
cugetătór s. m., pl. cugetătóri (Sursa: Ortografic )
cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune. (Sursa: Scriban )
CUGETĂTÓR ~im. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre (Sursa: Ortografic )