CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
CUCONÍȚĂ s. v. sticlete. (Sursa: Sinonime )
cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe (Sursa: Ortografic )
coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-. (Sursa: Scriban )
| cuconiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cuconiță | cuconița |
| plural | cuconițe | cuconițele |
| genitiv-dativ | singular | cuconițe | cuconiței |
| plural | cuconițe | cuconițelor |
| vocativ | singular | cuconiță, cuconițo |
| plural | cuconițelor |
