CUCÓN s. m. v. cocon1. (Sursa: DEX '98 )
CUCÓN s. v. domn. (Sursa: Sinonime )
cucón (termen de politețe pentru un bărbat) s. m., pl. cucóni (Sursa: Ortografic )
cucón, V. cocon. (Sursa: Scriban )
1) cocon m., voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechĭ. Azĭ. Maram. Copilaș, prunc. Maram. Băĭat, băĭețel. Vechĭ. Copil de boĭer sau de domn. Azĭ fam. Epitet onorific îld. domnu: sărut mîna, cucoane Ĭorgule! – Maĭ fam. conu, coane. – În est cu-. V. copil. (Sursa: Scriban )
| cucon substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cucon | cuconul |
| plural | cuconi | cuconii |
| genitiv-dativ | singular | cucon | cuconului |
| plural | cuconi | cuconilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
