A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător
A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva
A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva
A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) a fi fățarnic, ipocrit
CUC,cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus. (Sursa: DEX '98 )
cuc1 s.n. (reg.) 1. plăcintă. 2. sângerete (preparat din carne de porc cu sânge). (Sursa: DAR )
cuc2 s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare. (Sursa: DAR )
cuc adv. – La înălțime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold. (Sursa: DER )
cuc (cúci), s. m. – 1. Pasăre care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. – 2. Beat, afumat. – 3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc. Lat. cuccus sau cucus (Pușcariu 422; Candrea-Dens., 418; REW 2360; DAR), cuvînt onomatopeic, cf. it. cucolo, fr. coucou, sp. (gal.) cuco, germ. Kuckuck, ngr. ϰοῦϰϰος, alb. kuko, tc. kuku, bg. kuk (Conev 55). Pentru expresia singur cuc, cf. alb. vetem kuk. Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405). Cînd o cînta cucul „niciodată” este echivalentă a expresiei bg. kukov denĭ, sb. kukov dan „ziua cucului”. – Der. cucu, interj. (imită sunetul cucului); cucui, vb. (a cînta cucul); cucă, s. f. (femela cucului). (Sursa: DER )
cuc s.m., voc. cucule!; pl. cuci (Sursa: Ortografic )
cuc m. (lat. cŭcus, cuccus [cúcŭlus și cŭcúlus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasăre agățătoare ĭnsectivoră [!] care strigă „cúcu-cúcu”, de unde-ĭ și vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupăză. A-țĭ cînta cucu'n față, a ți se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trăi ca un cuc, izolat fără familie (căcĭ se crede că femeĭa cuculuĭ își depune oŭăle în cuĭbu altor păsărĭ). Beat cuc, beat criță, beat mort. E cuc de beat, de înamorat, e foarte beat, foarte înamorat. De florile cuculuĭ, de florile măruluĭ, fără folos, în zadar: a munci de florile cuculuĭ. Cît cucu, cît e cucu (Rar), nicĭ-odată, cît e hău. Ceasornic cu cucu (adică „cu strigătu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cînd se împlinesc orele, strigă „cucu”). (Sursa: Scriban )
CUC cucim. Pasăre migratoare cu penele cenușii, având coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburile altor păsări, cunoscută după strigătul său caracteristic. ◊ De flori de ~ în zadar; degeaba. I-a cântat ~ul din față se spune despre cineva care prosperă. Așa are să-i cânte ~ul se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată. /< lat. cucus (Sursa: NODEX )
CIUBOȚICA-CÚCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, țâța-oii, țâța-vacii. (Sursa: Sinonime )
CUC-ARMENÉSC s. v. pupăză. (Sursa: Sinonime )
GRÂUL-CÚCULUI s. v. ochii-păsăruicii. (Sursa: Sinonime )
LIMBA-CÚCULUI s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului, poroinic, salep. (Sursa: Sinonime )
MĂRGICA CÚCULUI s. (pop.) stupitul cucului, (reg.) somnișor, (prin Munt., Olt. și Bucov.) somn. (Învelișul larvar numit ~.) (Sursa: Sinonime )
MĂRUL-CÚCULUI s. v. iarbă-de-lingoare. (Sursa: Sinonime )
MĂZĂRICHEA-CÚCULUI s. v. mălurici, orăstică. (Sursa: Sinonime )
PORUMBUL-CÚCULUI s. v. porumbel, rodul-pământului. (Sursa: Sinonime )
SCAUNUL-CÚCULUI s. v. garoafă. (Sursa: Sinonime )
SCUIPATUL-CÚCULUI s. v. stupitul-cucului. (Sursa: Sinonime )
SLÚJNICA-CÚCULUI s. v. codobatură, prundar, prundaș. (Sursa: Sinonime )
STUPITUL CÚCULUI s. v. mărgica cucului. (Sursa: Sinonime )
UMBRA-CÚCULUI s. v. sparanghel. (Sursa: Sinonime )
ciuboțíca-cúcului s. f. (Sursa: Ortografic )
cuc-armenésc s. m., art. cúcul-armenésc (Sursa: Ortografic )
láptele-cúcului (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )
límba-cúcului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
măláiul-cúcului (bot.) s. n. (Sursa: Ortografic )
măzăríchea-cúcului (bot.) s. f., g.-d. art. măzăríchii-cúcului (Sursa: Ortografic )
miérea-cúcului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
stupítul-cúcului s. m. (Sursa: Ortografic )
CUC (lat. cuccus) s. m. 1. Pasăre migratoare de 32-37 cm, cu coada lungă și penaj cenușiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul și ruginiu cu striuri întunecate la femelă; își depune ouăle în cuiburi străine unde sînt clocite de alte păsări; are un cîntec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergător = pasăre din S.U.A. (California, Texas) și Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu pătat cu nuanțe mai închise și deschise, picioare lungi, slab-zburătoare, ținută în stare semidomesticită, pentru vînarea șerpilor cu clopoței (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. 2. Intră în compunerea unor nume de plante (ex. ciuboțica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului). (Sursa: DE )
