CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. (Sursa: DEX '98 )
CÚBITUS n. Osul dintre cot și umăr. /<fr., lat. cubitus (Sursa: NODEX )
CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus]. (Sursa: DN )
CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus) (Sursa: MDN )
CÚBITUS s. (ANAT.) ulnă. (Sursa: Sinonime )
cúbitus s. n., art. cúbitusul (Sursa: Ortografic )
cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot. (Sursa: Scriban )
| cubitus substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cubitus | cubitusul |
| plural | cubitusuri | cubitusurile |
| genitiv-dativ | singular | cubitus | cubitusului |
| plural | cubitusuri | cubitusurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
