Dex cuantificare, cuantificare, definiţie cuantificare, dex.ro Mobile

CUANTIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a cuantifica. 2. Procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietățile sistemelor atomice sau ale particulelor elementare; cuanterizare. 3. Cuantificarea predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. [Cf. fr. quantification]. (Sursa: DN )

CUANTIFICÁRE s. f. 1. faptul de a cuantifica. 2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare. 3. ă predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 4. introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice. (după fr. quantification) (Sursa: MDN )

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier. (Sursa: DEX '98 )

CUANTIFICÁ vb. I. tr. 1. A determina cantitatea a ceva. 2. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită valoare fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile acesteia să varieze discontinuu; a cuantiza. [Pron. cuan-. / cf. fr. quantifier]. (Sursa: DN )

CUANTIFICÁ vb. tr. 1. (log.) a atribui o cantitate unui termen. 2. a determina cantitatea a ceva. ◊ a preciza cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 3. a stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune unei mărimi fizice o variație discontinuă, prin cuantă. (după fr. quantifier) (Sursa: MDN )

cuantifica verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cuantifica	cuantificare	cuantificat	cuantificând	singular	plural
		(a) cuantifica	cuantificare	cuantificat	cuantificând	cuantifică	cuantificați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cuantific	(să) cuantific	cuantificam	cuantificai	cuantificasem
	a II-a (tu)	cuantifici	(să) cuantifici	cuantificai	cuantificași	cuantificaseși
	a III-a (el, ea)	cuantifică	(să) cuantifice	cuantifica	cuantifică	cuantificase
plural	I (noi)	cuantificăm	(să) cuantificăm	cuantificam	cuantificarăm	cuantificaserăm, cuantificasem*
	a II-a (voi)	cuantificați	(să) cuantificați	cuantificați	cuantificarăți	cuantificaserăți, cuantificaseți*
	a III-a (ei, ele)	cuantifică	(să) cuantifice	cuantificau	cuantificară	cuantificaseră

* Formă nerecomandată

cuantificare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cuantificare	cuantificarea
nominativ-acuzativ	plural	cuantificări	cuantificările
genitiv-dativ	singular	cuantificări	cuantificării
genitiv-dativ	plural	cuantificări	cuantificărilor
vocativ	singular	cuantificare, cuantificareo
vocativ	plural	cuantificărilor