CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile (Sursa: Ortografic )
ctitoríe f. (d. ctitor). Vechĭ. Calitatea de ctitor. (Sursa: Scriban )
CTITORÍE ~i f. Locaș sfânt sau instituție laică, fondată de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| ctitorie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ctitorie | ctitoria |
| plural | ctitorii | ctitoriile |
| genitiv-dativ | singular | ctitorii | ctitoriei |
| plural | ctitorii | ctitoriilor |
| vocativ | singular | ctitorie, ctitorio |
| plural | ctitoriilor |
