crâșmar
Caută
CRÂȘMÁR
s. m. v.
cârciumar.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
cîrcĭumár
m.
Vest.
Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord.
crîșmar,
în sud
crișmar.
Fem.
-ăreasă,
pl.
ese,
și
-ăriță,
pl.
e.
(
Sursa: Scriban
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
crâșmar
substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
crâșm
a
r
crâșm
a
rul
plural
crâșm
a
ri
crâșm
a
rii
genitiv-dativ
singular
crâșm
a
r
crâșm
a
rului
plural
crâșm
a
ri
crâșm
a
rilor
vocativ
singular
—
plural
—
