CRUP s. n. Afecțiune a laringelui la copil, caracterizată prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. – Din fr. croup. (Sursa: DEX '98 )
CRUPn. Afecțiune a laringelui la copii, caracterizată prin respirație zgomotoasă și printr-o tuse răgușită. /<fr. croup (Sursa: NODEX )
crup adv. (reg.) în expr. a se îmbăta crup = a se îmbăta tun. (Sursa: DAR )
crup adv. – În expresia beat crup „beat criță”. Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu, Lr., 121). (Sursa: DER )
crup s. n. (Sursa: Ortografic )
crup n., pl. urĭ (fr. croup, d. engl. croup). Angină difterică. V. angină. (Sursa: Scriban )
angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină. (Sursa: Scriban )