CRUCIÁDĂ,cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică și politică; p. gener. orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciátă s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce). (Sursa: DEX '98 )
CRUCIÁDĂs.f. Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade]. (Sursa: DN )
CRUCIÁDĂs. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata) (Sursa: MDN )
cruciádă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde (Sursa: Ortografic )
CRUCIÁDĂ ~ef. ist. Fiecare din cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse în Orientul apropiat de feudalii din Europa, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos, urmăreau cucerirea de noi teritorii. [G.-D. cruciadei; Sil. ci-a-] /<fr. croissade, it. crociata (Sursa: NODEX )
cruciátă f., pl. e (d. cruciat). Nume dat, în evu mediŭ, expedițiunilor armatelor creștineștĭ care se luptaŭ contra păgînilor ca să libereze Ierusalimu saŭ contra ereticilor. Fig. Luptă înverșunată și concentrată. – Fals -adă. (Sursa: Scriban )
