Dex.Ro Mobile
CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe1. – Din ngr. hronográfia. (Sursa: DEX '98 )

CRONOGRAFÍE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cro-nologică. [Art. cronografia; G.-D. cronogra-fiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia (Sursa: NODEX )

CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe1. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia]. (Sursa: DN )

CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia) (Sursa: MDN )

cronografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie (Sursa: Ortografic )

cronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cronografie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronografie cronografia
plural cronografii cronografiile
genitiv-dativ singular cronografii cronografiei
plural cronografii cronografiilor
vocativ singular cronografie, cronografio
plural cronografiilor