CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CROMATÍNĂ f. biol. Substanță din com-ponența nucleului celular, care constituie baza acestuia. /<fr. chromatine (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CROMATÍNĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [< fr. chromatine]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CROMATÍNĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

cromatínă s. f., g.-d. art. cromatínei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CROMATÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khromat- „culoare”) s. f. 1. (HIST.) Substanță alcătuită în special din nucleoproteide (deoxiriboză, riboză), reprezentând componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și plante și avînd o mare afinitate pentru coloranții bazici; în timpul diviziunii celulare se concentrează în cromozomi. 2. (GENET.) C. s*****ă = formațiune triunghiulară sau planconvexă întîlnită în nucleul somatic în mamiferele placentare de s*x feminin. Reprezintă rezultatul condensării unui cromozom de s*x X, la începutul dezvoltării intrauterine. (Sursa: DE ) Copy to clipboard