CROITORÍE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
croitoríe (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoría, g.-d. art. croitoríei; (ateliere) pl. croitoríi, art. croitoríile (Sursa: Ortografic )
croitoríe f. Meseria de croitor. Atelieru saŭ prăvălia luĭ. (Sursa: Scriban )
CROITORÍE ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| croitorie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | croitorie | croitoria |
| plural | croitorii | croitoriile |
| genitiv-dativ | singular | croitorii | croitoriei |
| plural | croitorii | croitoriilor |
| vocativ | singular | croitorie, croitorio |
| plural | croitoriilor |
