Dex croi, croi, definiţie croi, dex.ro Mobile

A (-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc, a-și croi drum
A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie)

croĭ n., pl. urĭ (sîrb. bg. kroj, croĭală). Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute dintr´o singură bucată de pele [!]: cĭobote dintr´un croĭ). (Sursa: Scriban )

crol n., pl. urĭ și oale (pol. król, rut. korólĭ [gen. królĭa], d. vsl. kralĭ, rege. V. craĭ). Capu suveranuluĭ pe o monetă [!]. (Neam. Rom. Pop. 7, 92). V. arol. (Sursa: Scriban )

croi (croială; -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	croi	croiul
nominativ-acuzativ	plural	croiuri	croiurile
genitiv-dativ	singular	croi	croiului
genitiv-dativ	plural	croiuri	croiurilor
vocativ	singular	croiule
vocativ	plural	croiurilor

croi (vb.) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) croi	croire	croit	croind	singular	plural
		(a) croi	croire	croit	croind	croiește	croiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	croiesc	(să) croiesc	croiam	croii	croisem
	a II-a (tu)	croiești	(să) croiești	croiai	croiși	croiseși
	a III-a (el, ea)	croiește	(să) croiască	croia	croi	croise
plural	I (noi)	croim	(să) croim	croiam	croirăm	croiserăm, croisem*
	a II-a (voi)	croiți	(să) croiți	croiați	croirăți	croiserăți, croiseți*
	a III-a (ei, ele)	croiesc	(să) croiască	croiau	croiră	croiseră

* Formă nerecomandată