Dex critica, critica, definiţie critica, dex.ro Mobile

(A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat
(A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută
A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire)
A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva)
A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală
A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica
A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva
A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva
Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie

CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer. (Sursa: DEX '98 )

A CRITICÁ crític tranz. 1) (persoane, stări de lucru) A examina evidențiind defectele și cauzele apariției, indicând și mijloacele de înlăturare. 2) (opere de artă) A aprecia critic, subliniind valorile etice și artistice. 3) (persoane) A condamna cu răutate, inventând defecte și greșeli. /<fr. critiquer (Sursa: NODEX )

CRITICÁ vb. tr. 1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva. ◊ (peior.) a vorbi de rău, a bârfi. (< fr. critiquer) (Sursa: MDN )

critic adjectiv		masculin		feminin
critic adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	critic	criticul	critică	critica
nominativ-acuzativ	plural	critici	criticii	critice	criticele
genitiv-dativ	singular	critic	criticului	critice	criticei
genitiv-dativ	plural	critici	criticilor	critice	criticelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

critica verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) critica	criticare	criticat	criticând	singular	plural
		(a) critica	criticare	criticat	criticând	critică	criticați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	critic	(să) critic	criticam	criticai	criticasem
	a II-a (tu)	critici	(să) critici	criticai	criticași	criticaseși
	a III-a (el, ea)	critică	(să) critice	critica	critică	criticase
plural	I (noi)	criticăm	(să) criticăm	criticam	criticarăm	criticaserăm, criticasem*
	a II-a (voi)	criticați	(să) criticați	criticați	criticarăți	criticaserăți, criticaseți*
	a III-a (ei, ele)	critică	(să) critice	criticau	criticară	criticaseră

* Formă nerecomandată

critică substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	critică	critica
nominativ-acuzativ	plural	critici	criticile
genitiv-dativ	singular	critici	criticii
genitiv-dativ	plural	critici	criticilor
vocativ	singular	critică, critico
vocativ	plural	criticilor