CRIMINÁL2, -Ă,criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ♦ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis. (Sursa: DEX '98 )
CRIMINÁL1,criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht]. (Sursa: DEX '98 )
CRIMINÁL, -Ăadj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal]. (Sursa: DN )
CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis) (Sursa: MDN )
criminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále (Sursa: Ortografic )
criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri (Sursa: Ortografic )
2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș. (Sursa: Scriban )
1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene). (Sursa: Scriban )
CRIMINÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis (Sursa: NODEX )
CRIMINÁL2 ~ă (~i, ~e)m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
criminal (persoană) substantiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
criminal
criminalul
criminală
criminala
plural
criminali
criminalii
criminale
criminalele
genitiv-dativ
singular
criminal
criminalului
criminale
criminalei
plural
criminali
criminalilor
criminale
criminalelor
vocativ
singular
criminalule
criminalo
plural
criminalilor
criminalelor
criminal (tribunal, închisoare) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
criminal
criminalul
plural
criminaluri
criminalurile
genitiv-dativ
singular
criminal
criminalului
plural
criminaluri
criminalurilor
vocativ
singular
—
plural
—
criminal
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.