CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure. (Sursa: DEX '98 )
CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure]. (Sursa: DN )
CRIBLÚRĂ s. f. piatră dură, sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcăminte rutieră. (< fr. criblure) (Sursa: MDN )
criblúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. criblúrii; pl. criblúri (Sursa: Ortografic )
CRIBLÚRĂ ~i f. Piatră dură fărâmițată mărunt și folosită ca îmbrăcăminte rutieră. /<fr. criblure (Sursa: NODEX )
| criblură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | criblură | criblura |
| plural | cribluri | criblurile |
| genitiv-dativ | singular | cribluri | criblurii |
| plural | cribluri | criblurilor |
| vocativ | singular | criblură, cribluro |
| plural | criblurilor |
