CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescător + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
crescătoríe s. f., art. crescătoría, g.-d. art. crescătoríei; pl. crescătoríi, art. crescătoríile (Sursa: Ortografic )
crescătoríe f. (d. cresc). Stabiliment de crescut ceva: crescătorie de gîște. (Sursa: Scriban )
CRESCĂTORÍE ~i f. Gospodărie, fermă specializată în creșterea anumitor specii de animale. ~ avicolă. [Art. crescătoria; G.-D. crescătoriei; Sil. -ri-e] /crescător + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| crescătorie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | crescătorie | crescătoria |
| plural | crescătorii | crescătoriile |
| genitiv-dativ | singular | crescătorii | crescătoriei |
| plural | crescătorii | crescătoriilor |
| vocativ | singular | crescătorie, crescătorio |
| plural | crescătoriilor |
