Dex.Ro Mobile
CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum. (Sursa: DEX '98 )

CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule]. (Sursa: DN )

CREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum) (Sursa: MDN )

CREPÚSCUL s. v. zori. (Sursa: Sinonime )

CREPÚSCUL s. v. amurg, apus, asfințire, asfințit, decadență, decădere, declin, înserare, regres, seară. (Sursa: Sinonime )

crepúscul s. n., pl. crepúscule (Sursa: Ortografic )

crepúscul n., pl. e (lat. crepúsculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziŭă”). Auroră. Amurg. (Sursa: Scriban )

CREPÚSCUL ~e n. 1) Perioadă de timp dintre apusul soarelui și lăsarea nopții; amurg. 2) Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul sau după asfințitul soarelui (când se îngână ziua cu noaptea); auroră. 3) fig. Perioadă de declin. /<fr. crépuscule, lat. crepusculum (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
crepuscul   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crepuscul crepusculul
plural crepuscule crepusculele
genitiv-dativ singular crepuscul crepusculului
plural crepuscule crepusculelor
vocativ singular
plural