CRÉMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. *Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. 2. Bucățică de cremene (1) care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni. (Sursa: DEX '98 )
CRÉMENE s. v. silex. (Sursa: Sinonime )
crémene (crémeni), s. f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. Sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca și cremenea); cremenar (var. creminar), s. n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s. f. (stupefacție; imobilitate). (Sursa: DER )
crémene s. f., g.-d. art. crémenii; pl. crémeni (Sursa: Ortografic )
crémene f. (vsl. kremy, gen. krémene, bg. krèmenĭ, rus. kreménĭ). O peatră [!] foarte dură (silice) care face să sară scînteĭ din amnar cînd o loveștĭ. Satu luĭ Cremene saŭ al luĭ Hólbură (nume propriĭ), sat de zgîrcițĭ orĭ de hoțĭ. (Sursa: Scriban )
CRÉMENE ~if. 1) Varietate de piatră foarte dură care, lovită cu un obiect de oțel, produce scântei. 2) Bucată din această piatră folosită la scăpărat cu amnarul. /<bulg. kremeni (Sursa: NODEX )
CREMENEA, braț navigabil al Dunării, în vestul Bălții Brăilei, care se desparte în aval de Giurgeni și merge paralel cu brațul Vîlciu. Lungime: 70 km. (Sursa: DE )
