CREDÚL, -Ă, creduli, -e, adj. Care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CREDÚL, -Ă adj. Care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva. [Cf. fr. crédule, lat. credulus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CREDÚL, -Ă adj. (și s.) care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva; naiv. (< fr. crédule, lat. credulus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CREDÚL adj. 1. v. naiv. 2. candid, ingenuu, inocent, naiv, neștiutor. (O ființă ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Credul ≠ bănuitor (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

credúl adj. m., pl. credúli; f. sg. credúlă, pl. credúle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

crédul, -ă adj. (lat. crédulus). Lesne crezător, care crede lesne ceĭa de aude, încrezător. – Fals -úl (după fr. crédule). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CREDÚL ~ă (~i, ~e) Care crede cu ușurință orice; naiv. /<fr. crédule, lat. credulus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard