CREDITÁRE,creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita. (Sursa: DEX '98 )
CREDITÁREs.f. Acțiunea de a credita; acordare de credit. [< credita]. (Sursa: DN )
CREDITÁRE s. (FIN.) împrumutare. (~ cuiva cu suma de ...) (Sursa: Sinonime )
creditáre s. f., g.-d. art. creditării; pl. creditări (Sursa: Ortografic )
CREDITÁ,creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer. (Sursa: DEX '98 )
A CREDITÁ ~éztranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer (Sursa: NODEX )
CREDITÁvb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer]. (Sursa: DN )
CREDITÁvb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer) (Sursa: MDN )
CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de ...) (Sursa: Sinonime )
creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. și pl. crediteáză (Sursa: Ortografic )
creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie. (Sursa: Scriban )
