credenț
Caută
CREDÉNȚ,
credențuri,
s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ.
Kredenz.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
credenț
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
cred
e
nț
cred
e
nțul
plural
cred
e
nțuri
cred
e
nțurile
genitiv-dativ
singular
cred
e
nț
cred
e
nțului
plural
cred
e
nțuri
cred
e
nțurilor
vocativ
singular
—
plural
—
