CRÁTIȚĂ,cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
CRÁTIȚĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboș, (Ban., Transilv. și Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) șerpencă. (O ~ cu fasole.) (Sursa: Sinonime )
crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. (Sursa: DER )
crátiță s. f., g.-d.-art. crátiței; pl. crátițe (Sursa: Ortografic )
crátiță f., pl. e și crătițĭ (bg. kratička, cam scundă; sîrb. kratica, prescurtare, kratice, jumătățĭ de cizme, după cum și cratița e jumătate de oală. Cp. cu cĭocîrtesc și cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu doŭă toarte de făcut bucate scăzute cu sos. – În Ban. Trans. Olt. raĭnă. V. tigaĭe, tingire. (Sursa: Scriban )
CRÁTIȚĂ ~ef. Vas de metal, de formă rotundă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mâncarea. [G.-D. cratiței] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
