CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan]. (Sursa: DEX '98 )
CRAIDÓN s. v. afemeiat, crai. (Sursa: Sinonime )
craidón s. m. (sil. crai-), pl. craidóni (Sursa: Ortografic )
craĭdón și craidón m. (d. craĭ 1). Fam. Ștrengar, berbant, m*******c. (Sursa: Scriban )
CRAIDÓN ~i m. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri și de aventuri amoroase; crai. [Sil. crai-don] /Din crai (Sursa: NODEX )
